Prietenul cel mai bun al omului...mintea!

     Ai incercat vreodata sa vezi un lucru de aproape?  Adica sa il apropii de ochi la distanta de un centimetru? Probeaza!   Am incercat si am ramas uimit.  Era doar un bat de chibrit, dar parea imens. 

    Cati dintre noi nu dam vina pe exterior pentru viata nefericita pe care o traim?  Seful e un cretin, (si poate ca este), sotia este cicalitoare, neamurile sunt batute in cap si asa mai departe.  Concluzia?  Eu sunt perfect, toti ceilalti nu fac altceva decat sa imi ingreuneze viata.  Daca nu ar fi asa, of-of, ce viata minunata as mai avea.  Nu-i asa?  Ce lume!  Ce bine ar fi daca ar disparea cu totii !

   Te-ai gandit vreodata ca cel care te-a adus in situatia in care te afli esti chiar tu?  Ca esti creatorul propriei nefericiri?  Cine a ales sotia, cine suporta seful, cine bombane in barba, fara sa ia decizia sa schimbe ceva ?
   Poate ca, daca ai incerca sa vezi barna din ochiul propriu, ai intelege ca este doar o chestiune de perspectiva.  In loc sa privesti catre exterior, intoarce privirea spre tine.

  La unul dintre "seminariile" sale, Buddha a aratat discipolilor o batista, spunandu-le sa isi imagineze ca respectiva batista reprezinta situatiile din viata.  A inceput sa innoade colturile si i-a intrebat:

-  Ce diferenta este intre cele doua situatii?  Ce trebuie sa facem pentru a dezlega nodurile?

   Un singur discipol,Sariputra,a dat raspunsul corect :

-  Este aceeasi batista, dar cu noduri, iar pentru a le putea desface, trebuie sa intelegem cum au fost facute.

   Intelegerea starii lucrurilor este o consecinta  a atentiei. Viata ta este un puzzle complex si intortocheat, dar, ca orice puzzle are o cheie.  Cheia este atentia.

   Ma numar printre fericitii care au inteles ca  viata personala este responsabilitatea proprie.  O perioada, am dat vina pe diversele situatii externe.  Am "crescut", si am inteles ca nu este nimeni responsabil pentru modul in care in imi traiesc viata.  Eram si sunt rezultatul propriilor actiuni. Lasand la o parte "judecata" si intorcand privirea catre propriile actiuni, am inteles ca alegerile pe care le fac,  creeaza rezultate. 

   Mintea elaboreaza in permanenta scenarii menite sa te directioneze catre exterior.  Asta este sarcina ei, atata timp cat ii permiti.  Te va "ajuta" sa gasesti intotdeauna raspunsuri "corecte". Corecte pentru ea, nu pentru tine.  Si acest lucru se intampla doar pentru ca ii lasi conducerea.  Este ca si cum ti-ai fi cumparat o masina de curse, pe care nu o poti stapani.  Tu vrei sa mergi la munte, si ea te duce la mare.  Sau ca si cum ai avea un caine superb, dar care este indisciplinat si iti sfasie toate pernele si pantofii din casa.  Il iubesti la nebunie,dar in final trebuie sa iei o decizie. Ori il dai, ori il disciplinezi. 

   Din pacate, mintea nu o poti da nimanui.  Nu-ti ramane decat sa o educi, sa ii arati cine este stapanul.  Altfel, viata ta va fi o goana permanenta dupa promisiunile pe care ti le face mintea.

   Cine este stapanul?